Istoricul localităţii

Luna este amintită pentru prima dată în anul 1270 sub denumirea « Tera vacus et habitatoribus carens Lona vocata ».
Localitatea a fost cedată printr-o scrisoare de danie a lui Ştefan, regele cel tânăr al Ungariei şi voivod al Transilvaniei, către Petru şi Iacob, fiii lui Samson din satul Gerend (Grind-Luncani) împreună cu moşiile Lona şi Hodreu (Hădăreni) pentru slujbele aduse regelui în luptele din Isuazig (sat aflat aproape de Budapesta).
În secolele XII-XIII, după pustiirea tătarilor (1241-1246), Luna ca şi alte sate transilvanene, au fost distruse aproape în întregime.
Într-un document din anul 1312 apare denumirea de «Villa Lona», care era satul Luna.
Într-o scrisoare din iunie 1595, Mihai Viteazu îi aminteşte lui Ştefan Josica, cancelarul Transilvaniei, de localitatea Luna, comunitate bine consolidată, formată numai din români.
În anul 1597, localitatea apare cu denumirea de «Olah Lona» (Luna românească).
Într-o scrisoare de danie din 25 august 1597, Sigismund Batory cedează rudei sale Borbara Fuzy castelul din Grind cu 9 sate inclusiv Luna.
În timpul răscoalei curuţilor (1651), comuna Luna a suferit pârjolul unui necruţător incendiu.
Documentele scot în evidenţă că în a doua jumătate a sec. al XVII-lea şi în primele decenii ale sec. al XVIII-lea, comuna Luna a trecut printr-o cumplită criză.
În anul 1710 localitatea a fost bântuită de ciumă, iar în 1717 a fost invadată de hoardele de tătari.
Între 1719 şi 1721 populaţia comunei a scăzut enorm, ajungând la 36 de familii, aproximativ 200 de suflete. În anul 1733, Luna avea 60 de familii, aproximativ 300 de persoane. În anul 1750, comuna Luna ajunge la 777 de locuitori, având trei preoţi.
 
Evenimentele prilejuite de marea răscoală a taranilor din Transilvania din 1784 sub conducerea lui Horea, Cloşca şi Crişan au angajat şi iobagii din comuna Luna. Până în 15 august 1784, erau înscrise în oastea lui Horea 81 de sate, printre care şi Luna şi satele învecinate.
Când se pronunţă «Luna, Bradu şi Mihaltu», în intimitatea sufletească a luneanului apare instantaneu un crez condensat de virtute, apoi memoria ne conduce liber spre cele trei localităţi transilvane de români de viţă veche, uniţi prin aceleaşi aspiraţii şi jertfe aduse pe altarul Revoluţiei de la 1848.
Ţăranii din opt sate (Luna, Luncani, Cheţani, Hădăreni, Gligoreşti, Gura-Arieş, Grindeni şi Urca), adunaţi la Luna, s-au împotrivit recrutărilor armatei maghiare, gest care s-a finalizat prin masacrul din 12 septembrie 1848 de la Luna: treizeci de morţi şi un număr neprecizat de răniţi şi mutilaţi pe viaţă au scris cu sângele lor o dureroasă pagină de istorie, determinând autorităţile maghiare să suspende în zilele următoare controversata lege a recrutărilor.
Sacrificiile comunei Luna nu aveau să se termine aici şi, după un secol de la momentul 1848, monumentele ridicate în fiecare din satele comunei, ca de altfel în toate satele româneşti, ne amintesc şi acum numele celor căzuţi în primul şi al doilea război mondial.

Monumente istorice

În satul Luncani se află un număr de patru monumente istorice şi de arhitectură:
     ♦ Biserica Ortodoxă «Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril» - sec. XVIII
     ♦ Biserica Reformată - sec. XIII
     ♦ Castelul Kemeny - sec. XVIII
     ♦ Conacul Kemeny - sec. XIX
În satul Gligoreşti, pe malul stâng al râului Arieş, se găseşte situl arheologic "Holoame" unde au fost făcute descoperiri aparţinând culturii neolitice, epocii bronzului şi epocii romane timpurii (sec. I - III).

 

Personalităţi

NICOLAE MAZERE (1860 - 1925) - profesor, memorandist, membru al Ligii Culturale de la Bucureşti, a scris mai multe lucrări ştiinţifice apreciate în epocă, a întocmit Harta Etnografică a Transilvaniei - premiată de Academia Română la 17 mai 1911 cu «Premiul Adamache» (este prima hartă a Transilvaniei cu denumirea românească a localităţilor, iar pentru aşezările cu populaţie mixtă se specifică şi denumirea maghiară sau germană, după caz). Harta a fost editată la Iaşi în 1909 şi, introdusă clandestin în Transilvania, a fost folosită din plin de intelectualitate ardeleană în pregătirea Marii Unirii, însuşi autorul ei fiind un inflăcărat patriot. Căminul Cultural din satul Luna, precum şi izvorul aflat în imediata vecinătate a Bisericii ortodoxe de la Luna poartă numele acestui mare cărturar.
SIMION NICOARĂ (1865 - 1929) - învaăţător în satul Luna, membru al mişcării memorandiste.
PETRE SĂLCUDEANU (1930 - 2005) - scriitor, scenarist, ministru al Culturii în 1993, membru fondator al Uniunii Scriitorilor din România. Romanul «Biblioteca din Alexandria» (1980), carte de mare succes la public şi critică, i-a adus Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei Române. A mai scris romane cum ar fi: «Bătrânul», «Bătrânul şi o biată crimă», «Cântecul muncitoresc», «Strada Lux», «Săptămâna neterminată», «Cina cea de taină», «Judecata de apoi», «Ochiul şi marea», «Front fără tranşee», «Nunta cu garoafe mov».
IOAN MAZERE - colonel în rezervă, autor al lucrărilor "Comuna Luna - Istorie", "Masacrul de la Luna - septembrie 1848».
Comuna Luna a dat medici, profesori, ingineri, oameni de artă care au excelat în domeniile lor de activitate şi care au făcut cinste locului lor de obârşie.