Date fizico-geografice

Teritoriul comunei Luna se încadrează din punct de vedere geografic în Culoarul marginal depresionar Turda Alba-Iulia, axat pe cursul Arieșului inferior, în apropiere de confluența cu Mureșul. Culoarul este orientat nord, nord-vest spre sud, sud-est, separând cadrul montan al Munților Apuseni, reprezentat prin podișul piemontan al Măhăcenilor, de Câmpia Transilvaniei căreia i se integrează ca subdiviziune periferică.
Coordonatele geografice ale localizării Comunei Luna sunt: longitudine estică 23°47', latitudine nordică 46°45'.
 
Structura geologică
Zona comunei Luna face parte, din punct de vedere geologic din bazinul de subsidență al Transilvaniei, mai precis, din depresiunea Turda - Câmpia Turzii, depresiune care a luat naștere în contactul muntelui cu bazinul Transilvaniei.
Litologia este formată din straturi sedimentare cuprinse ca vârstă între cretacic și cuaternar, situate pe un fundament cutat format din roci metamorfice (litograful de Baia de Arieș)
Sedimente miocene apar discontinuu din cauza depozitelor calcaroase din valea Arieșului, care le acoperă.
Cea mai mare parte a teritoriului este acoperită de sedimente fluviatile cuaternare: pietrișuri, nisipuri, argile, argile prăfoase din alcătuirea teraselor inferioare și depozite fluviabile formate din nisipuri, pietrișuri, argile ce alcătuiesc șesurile aluviale.
Din punct de vedere seismic, zona se încadrează în arealul de gradul 6 intensități macroseismice, respectiv zona F, cu posibilități de amplificare pe depozite necoezive (pietrișuri, nisipuri) sau cu proprietăți de rezonanță.

 

Relieful și topografia zonei
Cea mai mare partea comunei este situată pe terasele Arieșului, respectiv lunca Arieșului și are un relief în general plan care variază de la 288 m (altitudine, față de nivelul mării), 330 m pe terasa sudică si 450 m pe creasta Coastei.
Din cauza înclinației accentuate a acestei creste situată pe partea stîngă a cursului Arieșului, apar procese geomorfologice nefavorabile precum eroziunea de suprafață și de adăncime, zonă care are o litologie (marne, argile, nisiuri) si o orientare (sud-vestică) favorabilă alunecărilor de teren.

 

Clima
Clima este temperat-continentală. Pe fondul influențelor nord-vestice în circulația atmosferică se produce și o pătrundere relativ ușoară, în lungul Mureșului, a maselor de tip atlantic.
Temperatura medie multianuală depășește 9° Celsius, minimul temperaturilor înregistrându-se în luna ianuarie (cu o temperatură medie de aproximativ-5,1°) iar maximul în lunile iulie și august.
Temperatura minimă înregistrată la stația meteorologică din Câmpia Turzii a fost de -36,6° in 25 ianuarie 1942, iar cea maximă a fost de 39°, înregistrată la 19 august 1931.
Data medie a primului îngheț este 2 octombrie, iar a ultimului îngheț este 8 mai ,iar durata medie a zilelor fără înghețestede 227 zile.
Cantitatea medie anuală de precipitații este deaproximativ 520 mm, cu o medie maximă atinsă în luna iunie - 98 mm,minimul înregistrându-se în luna februarie - 19 mm.
Caracteristicile importante ale climei sunt inversiunile cu frecvențe maxime în anotimpul rece, inversiuni care generează cețuri dense, valorile multianuale coboâte pentru luna ianuarie precum și înghețuri timpurii sau târzii, fapt ce poate afecta culturile agricole.
Vânturile predominante bat din direcția nord, nord-vestică și sud, sud-estică,axate pe direcția generală a culoarului, complicate și de vânturile din direcția sud-vestică din culoarul Mureșului.
Calitatea aerului este influențată de activitatea industrială din zona Turda- Câmpia Turzii, în special când vântul bate din direcția nord-vestică, dar și de traficul de pe drumul național ce traversează comuna.

 

Resursele hidrografice
Principala resursă hidrografică de care dispune comuna Luna este râul Arieș care izvorăște din munții Apuseni. Acesta are o lungime de 164 de km și traversează comuna. Prin eroziunile și depozitele sale aluvionare, Arieșul a contribuit la formarea terasei de luncă, de care în ziua de azi locuitorii comunei beneficiază din plin. Lunca este propice culturilor prorumbului, zarzavaturilor, de asemenea fânațelor și pășunilor.
Debitul obișnuit al Arieșului la confluența cu Mureșul este de 19,5 m/s, iar regimul este unul tipic râurilor din estul Apusenilor, cu un maxim în primăvară, cauzat de topirea zăpezilor și cu minim în lunile august-septembrie. În mod excepțional se înregistrează debite mari cauzate de unde de viituri din timpul încălzirilor bruște în anotimpul rece sau odată cu ploile abundente din vară.
De mai mult timp Arieșul este afectat de poluare, datorită apei industriale deversată din amonte, mai exact din orașele Baia de Arieș, Turda și Câmpia Turzii, ape care nu sunt neutralizate corespunzător, dar și datorită deversării altor tipuri de deșeuri comunale.
Pe teritoriul comunei există și alte surse de apă, printre cele mai importante numărându-se izvoarele de pevalea Grădinoaia și valea Grindului. Debitul mediu al izvoarelor este de aproximativ 45 mc/oră, la o temperatură a apei între 10 și 14°. Unele dintre izvoare sunt captate pentru nevoile membrilor comunității, altele se scurg libere. Multi dintre localnici folosesc izvoarele de pantă pentru necesitățile gospodăriilor lor.
Apa freatică se află la o adâncime ce oscilează între 3-4 m pe terase și 1,5 - 0.5 m pe lunca Arieșului.
Calitatea apelor freatice este însă una slabă fiind afectată de nitrați-nitriți dar și de sulfuri, rezultate din descompunerea bacteriană a substanțelor organice, pesticide, etc.

 

Solurile
Pe teritoriul comunei predomină solurile cernoziomice, aluviale, lacoviști, soluri brune de pădure.
Cernoziomurile carbonatice se întind pe malul drept al Arieșului, sunt foarte fertile și se pretează culturii cerealelor cu randament ridicat. Solurile brune au o fertilitate mai redusă. Pe coastă se întâlnesc soluri excesiv erodate, soluri care au o fertilitate redusă.
Lacoviștile se găsesc pe stânga Arieșului, în luncă. Drenarea acesora face ca acestea să fie foarte fertile.

 

Fauna
În zona comunei viețuiesc animale sălbatice precum: căprioara, mistrețul, vulpea, iepurele, hârciogul, rața sălbatică, fazanul, potârnichea. Dintre dăunători se întâlnesc: gandacul de Colorado, șobolanii, viermele de sârmă, viermele mărului, păduchele verde al porumbului, etc.

 

Vegetația
Teritoriul comunei Luna poate fi împățit în două unități din punct de vedere al structurării covorului vegetal:
- vegetație xerofilă de natură stepică - prezentă pe versantul stâng al Arieșului, reprezintă cel mai amplu areal cu elemente stepice din Transilvania
- vegetație de luncă, puternic antropizată - prezentă pe ambele maluri ale Arieșului, afectată de înlocuirea cu culturi agricole.
Resurse naturale
Comuna nu dispune de resurse ale subsolului, balastierele de pe Arieș fiind singurele care utilizează resursele naturale existente. Potențialul solului este unica resursă naturală semnificativă a zonei. Pădurile nu sunt o resursă demnă de luat în seamă.